Școala românească, o tristă inutilitate…

Social Special

13 martie 2013

15:05

Scris de:

cartiCă școala românească produce șomeri pe bandă nu mai e un secret pentru nimeni. În cifre, conform unui studiu publicat de Mediafax care ia în calcul cifrele furnizate de Institutul Național de Statistică și Ministerul Educației, în anul trecut peste 44.000 de absolvenți au provenit de la facultățile de științe juridice, 47 de mii de la cele economice, 3000 de la psihologie și 6000 de la științe politice și administrative, 2000 în jurnalism şi ştiinţele comunicării…

Câți dintre ei își vor găsi o slujbă după absolvirea facultății este însă o altă întrebare. Și, mai ales, câți își vor găsi o slujbă în domeniul pentru care s-au pregătit. Tinerii se pregătesc și intră cu mari speranțe în școli pentru ca, după 3 ani, să constate că rămân fără aripi și că trebuie să primescă pachet de la mama, dacă vor să aibă ce să mănânce, până când, în cazul cel mai fericit, cu chiu, cu vai, unii dintre ei își găsesc un job, plătit mult sub pregătire (evident, fiind invocată lipsa de experiență), și de obicei într-un alt domeniu.

Fără niciun fel de corelare cu piaţa muncii, fabricile de diplome scot anual, pe bandă rulantă, generaţii de absolvenţi care sunt obligaţi să se „califice la locul de muncă” dacă chiar vor să aibă un loc de muncă. Absolvenții sunt nevoiți să accepte, pentru a acumula „experiență”, aproape orice. Salariile de o sută de euro practicate de anumite trusturi de presă care pretind că le oferă „o școală” și de fapt îi folosesc pentru a-și face treburile pe bani puțini și cu oameni pe care îi manevrează și manipulează după pofta inimii sunt doar unul dintre exemple.

Am contactat câțiva absolvenți, actualmente masteranzi ai unei importante facultăți cu profil artistic din București. Răspunsurile lor arată realitatea tristă a lumii în care trăim. „Nu știu de ce am făcut facultatea asta. Adică știu, a fost frumos, cursurile mi-au plăcut, mi-au folosit, dar ca să pot să mă angajez acum undeva, oriunde, nu-mi folosesc la nimic. Nimeni n-are nevoie de mine”, a declarat unul dintre ei. „Am vrut să mă angajez vânzătoare, orice. Să vând pantofi”, spunea una dintre absolvente, după trei ani de cursuri și licențiată cu nota 10, care n-a vrut să-și divulge numele. „Nimeni n-a vrut să mă angajeze”, pur și simplu nu am găsit nimic. „În domeniul meu, jurnalism cultural să-i spunem, nu există locuri de muncă. Toată lumea vrea să faci asta ca un un hobby, de parcă noi n-am mânca, nu n-am plăti chirie sau cămin… Iar în alte domenii, vânzătoare, cum v-am spus, nu m-a primit nimeni, pe motiv că sunt supracalificată și că oricum n-am experiență, de am ajuns să ascund că am terminat facultatea. Dar nici așa nu merge. Pentru că dacă ai 21 de ani și n-ai experiență e clar că e o problemă, dar tu nu poți să le spui că până atunci ai fost la facultate”. Iar datele statistice îi dau dreptate…

Statul român finanţează anual de la buget aproximativ 62.000 de locuri la facultăţi pentru primul an de studiu universitar, cele mai multe dintre acestea fiind în ştiinţe economice, ştiinţe juridice, administraţie, studii europene şi jurnalism. Datele de la instituţiile care se ocupă de calitatea învăţământului, conform unui studiu realizat de Gândul, arată că 80% din absolvenţii de facultăţi din România profesează în alte domenii decât cele pentru care s-au pregătit.

Pe de altă parte, nici prea multă experiență nu e prea bine să ai… după o anumită vârstă șansele la angajare scad vertiginos. Tristă și amară este mărturisirea unei bibliotecare de la o importantă bibliotecă din București, un om îndrăgostit de cărți și care a trăit printre cărți toată viața, dar când s-au făcut restructurări și a rămas fără loc de muncă a încercat să se angajeze oriunde… „La supermarket, am dat probă, dar nu m-au primit pentru că sunt supracalificată. Am făcut marea greșeală de a declara că am studii superioare… Dar trebuia să-mi justific și eu cumva toți anii ăștia. Ce să fi spus, dacă asta am făcut. A ajuns să-ți fie rușine că ai făcut o școală.” Și în aceeași categorie a „rușinii cu școala” intră multe alte povești. Un tânăr care are „norocul” de a profesa în domeniul pentru care s-a pregătit, e profesor de filosofie-psihologie, (nu e un secret ce salarii au profesorii tineri), noaptea lucrează ca barman, sub anonimat. O întâlnire întâmplătoare cu un fost elev la celălalt loc de muncă… i-a adus dinainte o întrebare cu iz filosofic: „Păi vedeți, dom’ profesor, ce rost avea să-mi bat capul să învăț la filosofie? La ce-mi folosește?”

 

1665 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.