Sergiu Nicolaescu, regizorul filmelor de public

A fost odată

13 aprilie 2013

1:00

Scris de:

„1930- M-am născut pe 13 aprilie, la Târgu-Jiu, în Duminica Floriilor. Sunt, deci, în zodia Berbecului, zodie de foc, total neliniștită. Nu sunt superstițios, în general, dar am niște idei fixe. Sunt ambițios, perfecționist și nu renunț la un lucru până nu reușesc să-l fac foarte bine.

Așadar, în urmă cu 83 de ani, în Duminica Floriilor, vena pe lume copilul Sergiu Nicolaescu. Mai târziu, el avea să devină un nume cunoscut tuturor românilor, care-l vor asocia întotdeauna cu filmul românesc. Plecat la Timișoara împreună cu familia când avea doar cinci ani, hoinărea prin oraș și prin cinematografe cu o gașcă de cartieră. Puștii aveau și o ascunzătoare, „Camera lui Sherlock Holmes“, unde strângeau pistoale, obuze și alte descoperiri din timpul incursiunilor în oraș, a povestit mai târziu Segiu Nicolaescu.

Ultimele patru clase de liceu le-a absolvit în doar doi ani, sărind peste adolescență și intrând direct în maturitate, iar abdicarea Regelui Mihai l-a găsit în prima vacanță de student la Universitatea Politehnică București. În primii ani după absolvire a fost inginer la studiourile Buftea, specializându-se în film documentar și jurnalul de știri pentru televiziune.

Sergiu NicolaescuÎnceputul a stat sub semnul unei întâmplări, căreia mai târziu, povestind, avea să-i dea altă semnificație: „Numele filmului care mi-a permis să intru dintr-odată în lumea mondială a cinematografiei – Memoria Trandafirului – se datorează lui George Macovescu și Mihnea Gheorghiu. (…) Cu el am luat Premiul de Excelență al Uniunii Tehnicienilor din cinematografia mondială.  Delegația românească participantă în acel an la Cannes, din care eu nu faceam parte, a ales pentru festival filmul meu. Am rămas pironit locului când am citit în ziare că el a avut un succes urias. Studiourile Columbia din SUA cumpărasera filmul pentru 10.000 de dolari și producătorii americani doreau să mă cunoască. În ciuda dosarului meu necorespunzător, a doua zi eram în avion. Așa a început totul.“

Sergiu Nicolaescu avea să regizeze peste 5 de lungmetraje și seriale de televiziune. În 1967, a avut loc premiera pariziană a pelicului Dacii, filmul său de debut, motiv de mare mândrie pentru artistul român de 37 de ani. Și cariera sa a devenit de neoprit, aducând filme istorice și pelicule pentru marele public, în care a jucat adesea sau a semnat scenariul. Printre ele, Mihai Viteazul, Un comisar acuză, Nemuritorii, Mircea, Pistruiatul, Osânda, Nea Mărin miliardar, Noi, cei din linia întâi, Ciuleandra, triunghiul morții, Ultima noapte de dragoste, Mihail, câine de circ, Orient Express etc. Multe premii și admirația publicului din România.

Implicat în viața cetății, Sergiu Nicolaescu a avut și o carieră politică postdecembristă, iar trecutul său din timpul regimului comunist a stat sub semnul controversei, cu toate că regizorul s-a numărat printre spritele active la Revoluția din 1989. A încetat din viață la începutul anului 2013, lăsând în urmă o filmografie impresionantă, în care predomină producțiile comerciale, mulți admiratori, dar și o mulțime de critici și detractori.

Secvență din filmul Ultima noapte de dragoste, cu Vladimir Găitan și Ioana Pacula:

1485 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.