Sfântul Aninas, făcătorul de minuni

Sfântul zilei

16 martie 2013

10:31

Scris de:

IisusHristosÎn această zi de 16 martie, calendarul creştin ortodox pomeneşte viaţa şi minunile sfântului Aninas. Copil fiind, acest sfânt s-a ținut departe de oameni şi de zgomotul lumii. Îi plăcea să trăiască în linişte, cu sufletul curat şi plin de pace.  La vârsta de 15 ani,  rămas orfan, a plecat departe, în pustiul de lângă cetatea Neocezareei. Acolo a fost ucenic al unui călugăr cu numele Maiuma, care îşi ducea traiul în post şi rugăciune, asemeni tuturor celor cu credinţă în Dumnezeu. După un timp, călugărul a plecat, lăsându-şi ucenicul, ce nu a vrut să-l însoţească, mai departe în locul lui.

Din când în când Sfântul Aninas mergea departe de chilie, în mijlocul pustiului, unde, prin rugăciune îşi întărea sufletul şi trupul încercat de patimi. Ca răsplată, Cel de Sus i-a dat darul de a îmblânzi fiarele sălbatice. Astfel, şi-a făcut tovarăşi doi lei cu care mergea orişiunde îl mânau treburile. Pe unul, într-o zi l-a făcut sănătos, scoţându-i un spin ce-i intrase în labă. Mulţi oameni au aflat de cucernicia preacuviosului din pustiu şi au venit la chilia lui pentru a fi vindecaţi, iar acesta, cu puterea rugilor lui, vindeca trupurile celor suferinzi. Pentru că cei care au început să vină în număr tot mai mare aveau nevoie să-şi potolească setea, el a construit un bazin în care să se strângă apa de ploaie folositoare celor însetaţi.

Dar la un moment dat, apa adunată s-a sfârşit, în timp ce oamenii continuau să vină din ce în ce mai mulţi. Atunci Sfântul, cu linişte în glas, l-a trimis pe cel ce-l slujea să împartă mai departe apă din bazin. Nu mică i-a fost mirarea ucenicului care, ajuns la bazin, l-a văzut iarăşi plin ochi. Minunea asta i-a făcut pe cei aflaţi acolo să se încreadă şi mai adânc în rugăciunile şi faptele monahului. Dar, din smerenie, Sfântul Aninas a vrut să tăinuiască minunea petrecută, şi pentru asta, în fiecare noapte căra apă din Eufrat pentru a nu se goli bazinul niciodată. Numai că iarăşi strânsura s-a terminat, şi el a plecat să aducă apă. Nici nu a apucat să se îndepărteze prea mult, că s-a şi întors cu ulciorul plin, minunând iarăşi mulţimea cu harul său. Într-o vreme, Patriciu, episcopul Cezareei, auzind că monahul cară el singur apă, i-a trimis în dar un catâr deprins cu astfel de muncă, numai că sfântul l-a dat unui sărman aflat în mare strâmtoare, zicându-i să-l vândă şi cu banii să scape de necaz.

Aşa s-a întâmplat şi cu al doilea catâr dat de episcopul ce aflase că darul lui a fost dat altuia. Atunci, Patriciu a dat poruncă să se zidească un bazin mare, care de atunci era umplut mereu de slujitorii lui. Odată o femeie bolnavă care se îndrepta spre chilia călugărului, a fost atacată de un  bărbat. Femeia atunci a chemat numele sfântului în ajutor şi pe dată nelegiuitul s-a îmblânzit. Pe acesta Sfântul Aninas  l-a botezat, luându-l ca ucenic. Dar câte alte minuni nu a mai făcut monahul. Când a simţit că i se apropie sfârşitul, la vârsta de o sută zece ani, a pus în locul lui un alt călugăr din rândul fraţilor întru credinţă şi, împăcat, a închis ochii.

Etichete: ,
792 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.