Sfântul Haralambie, cel apărător de ciumă și foamete

Sfântul zilei

10 februarie 2013

9:25

Scris de: and

Sfântul Haralambie a fost episcop în Magnesia, Asia Mică, în timpul domniei împăratului roman Lucius Septimius Severus (193-211). A răspândit creștinismul în rândul mulțimilor, călăuzindu-le pașii. Aceasta a stârnit mânia guvernatorului de la acea vreme, Lucian, care poruncind să fie judecat, i-a cerut Sfântului să se lepede de Hristos. Mărturisindu-și dragostea pentru Fiul Domnului, Sfântul Haralambie a fost supus la grele cazne, deși avea o vârstă înaintată, 113 ani. Fâșii de carne i-au fost smulse de pe trup și pielea jupuită. În tot acest timp, Sfântul mulțumea celor ce-l schingiuiau, fiind fericit că va pleca în Ceruri. Văzând lumina de pe chipul său, doi soldați, Porfirie și Vaptos s-au închinat lui Iisus, fapt ce le-a adus moartea, fiind decapitați împreună cu trei femei mucenițe. Înfuriat peste măsură, Luchie, comandantul de oști a început să-l schingiuiască el însuși pe Sfântul Haralambie, dar mâinile i-au căzut rămânându-i lipite de trupul celui pe care îl schingiuia. Apoi, guvernatorul l-a scuipat, iar gura i s-a întors la ceafă, dar Sfântul mucenic a făcut rugăciune și cei doi s-au vindecat. Văzând minunea, Luchie s-a botezat în numele Domnului. La auzul acestor întâmplări, împăratul Septimius a poruncit să fie adus în fața sa în Antiohia, unde l-a supus pe martir l-a chinuri cumplite. Soldații i-au ars fața, i-au înfipt în trup un piron de fier și i-au înnodat în jurul gâtului barba de care l-au târât tot drumul. La porunca împăratului, spre a dovedi puterea lui Dumnezeu, Sfântul Haralambie a făcut minuni înviind din morți un tânăr și alungând pe diavol din trupul altuia, astfel încât Galinia, fiica împăratului păgân s-a convertit și ea la creștinism. În timp ce i se pregătea moartea, cerul s-a deschis, iar sufletul martirului s-a urcat la cer. S-a stins înainte de a fi decapitat iar trupul i-a fost îngropat cu mare cinste de Galinia. O parte din moaștele Sfântului Haralambie, ʺizbăvitorul de ciumă și foameteʺ (acatistul închinat lui), se păstrează la biserica ʺSfântul Gheorgheʺ din Iraklitsa, Grecia, și Mânăstirea ʺSfântul Ștefanʺ de la Meteora, Grecia (fragmente din craniul său), în biserica mânăstirii Miclăușeni din Iași, mânăstirea Râșca, sat Râșca – jud. Suceava, Catedrala episcopală din Galați, la bisericile ʺSfântul Dumitruʺ, ʺSfinții Arhangheliʺ și ʺSfântul Stelianʺ din București.

613 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.