Sfântul Leon, cel neatins de foc

Sfântul zilei

20 februarie 2013

9:35

Scris de: and

Sfântul Leon a trăit pe vremea împăratului Heraclie, la poalele unui munte ce se numea Etna. Provenea din Ravena şi dintr-o familie cu părinți credincioși și de neam. Fiind bun cunoscător al învățăturilor sfinte, preacurat și milostiv cu turma celor nevoiași, a fost ridicat în scaunul de episcop al Cataniei. Și aducea Sfântul mare alinare celor cu trupul bolnav, multă credință în sufletul creștinilor, pe care îi întărea cu harul său. Le ajuta pe văduve, iar pe cei rătăciți îi aducea pe calea cea dreaptă. Într-o vreme, a apărut în cetate un anume Iliodor, care slujind pe diavol, făcea vrăji și răscolea sufletele celor tineri. Mulțimea îl credea făcător de minuni și se încredea în el. Odată, pe când în biserică se ținea Sfânta Liturghie, vrăjitorul Iliodor a pornit să facă farmece, ca să spurce casa Domnului. Atunci, Sfântul Leon, legându-l cu patrafirul său, l-a scos afară și l-a dus în piață. A poruncit să se aprindă un foc mare și a intrat cu vicleanul în mijlocul văpăii, stând acolo până ce Iliodor s-a făcut scrum și cenușă. Focul cel mare nu s-a atins de preacuvios. Când au văzut Sfântul ieșind din foc nevătămat, cu veștmintele neatinse, toți s-au minunat, iar cei vrăjiți de Iliodor s-au rușinat de rătăcirea avută. De minunea petrecută au aflat împărații Leon și Constantin, care l-au chemat la dânșii ca să se roage pentru ei. După multe minuni și râvnă, Sfântul Leon a închis ochii și s-a strămutat în ceruri, lângă ceilalți sfinți mucenici.

Etichete: , ,
733 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.