Tărâmul făgăduinţei sau Roşia Montana se întâmplă şi-n America

Cultură Epoca de weekend Special

16 februarie 2013

15:00

Scris de:

UN FILM PE SAPTAMANA

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te) descoperi…

Ajuns în cinematografele din România chiar în acest weekend, filmul care ar fi trebuit să însemne debutul în regie al lui Matt Damon (nu se ştie de ce, între timp a renunţat în favoarea lui Gus Van Sant, rămânând doar actor şi co-scenarist) este în primul rând o pledoarie cu miză ecologistă. Subiectul, un fel de Roşia Montana americană, aduce în discuţie o problemă serioasă a lumii noastre, cu luptători puternici în ambele tabere: salvarea planetei sau banii…

În sala de la Sun Plaza, la ora târzie la care rula filmul, deşi în avanpremieră în Bucureşti şi, deşi cu Matt Damon în rolul principal, era o tristeţe absolută. Patru oameni cu totul şi încă un rătăcit ajuns la vreo jumătate de oră după ce începuse.

„Tărâmul făgăduinţei” („Promised Land”) e o poveste cu mesaj. Unul din acele filme americane prin care se urmăreşte o reacţie socială. Şi în care discursul mobilizator şi emoţionant sau invers, emoţionant şi mobilizator, din final este previzibil încă de pe la jumătatea filmului. Despre ce e vorba? Steve Butler interpretat de Matt Damon este un reprezentant al unei importante companii de exploatare a gazului, numită Global. Este trimis într-un orăşel unde angajatorii săi vor să pună mâna pe resursele naturale locale, iar misiunea lui şi a colegei Sue Thomason (Frances McDormand) este să-i convingă pe localnici să le cedeze drepturile de a le exploatat pământurile. Asta pe fondul unei recesiuni economice care a lovit întreaga regiune, iar oamenii au nevoie disperată de bani. Sumele pe care ei le oferă sunt uriaşe pentru nişte oameni săraci, dar mici pentru riscurile ecologice pe care le presupune procesul de fracturare a solului, pentru extragerea gazului natural. Seamănă cu Roşia Montana, nu?

Ceea ce se întâmplă în orăşelul american, o poveste prelungită peste o oră şi jumătate şi care, în ciuda dialogurilor fireşti şi a farmecului lui Matt Damon, trenează sau, mai bine zis, se epuizează mult mai devreme, se doreşte o acumulare de tensiuni, care să justifice gestul lui Steve Butler din final.

Militant pentru ecologie şi în viaţa reală, Matt Damon interpretează aici un personaj care experimentează lupte interioare, drame, care înţelege pe măsură ce timpul trece în orăşelul McKinley şi începe să-i cunoască pe oameni, că misiunea lui este greşită. Cu atât mai mult cu cât – la urma urmei vorbim de un film american – apare şi o intrigă amoroasă, dar lights, doar atâta cât să potenţeze trăirile personajului, să le facă puţin mai credibile şi să adauge puţină sare şi piper. În acest sens, scena dintre Steve şi Alice (Rosemarie DeWitt), tânăra profesoară simpatică şi dulce şi sensibilă, pe malul pârâiaşului paradisiac din spatele căsuţei ei cântăreşte destul de greu. Pe negândite, tânărul afacerist venit să-i convingă pe oameni că banii sunt mai importanţi decât paradisul lor verde care nu le asigură bani suficienţi pentru şcolile copiilor, trece de partea cealaltă a baricadei. Iar manevra spectaculoasă din final – în fond, mizând pe genul de complicaţie-răsturnare de situaţie de film poliţist de duzină –, cu jocul la două capete al companiei Global, face parte din arsenalul scenariilor holywoodiene care produc satisfacţie de moment, pe sistemul balonului de săpun.

Câteva peisaje frumoase şi dialogul plăcut şi nepretenţios pot fi un motiv pentru care să vedeţi „Tărâmul făgăduinţei”. Şi, desigur, mesajul lui ecologist vă va convinge. Asta dacă n-o să vi se pară prea cusut cu aţă albă…

1093 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.