Tipul cel nou dintr-un oraș căruia nu-i plăceau străinii

O carte într-o pagină

26 februarie 2013

9:38

Scris de:

jfk„La douăsprezece și jumătate, după ce ultimul avion al nopții ștersese acoperișul, încă mai eram treaz și mă gândeam la listă. Să anunț poliția ieșea din discuție. Ar putea funcționa în cazul lui Oswald, care dorea să-și declare dragostea nemuritoare pentru fidel Castro și în Dallas și în New Orleans, dar Dunning era o cu totul altă mâncare de pește. Era un membru îndrăgit și respectat al comunității. Iar eu cine eram? Tipul cel nou dintr-un oraș căruia nu-i plăceau străinii. În după-amiaza aceea, după ce ieșisem din drogherie, îi văzusem iarăși pe domnul Fără Bretele și tovarășii lui în fața barului Dolarul Somnoros. Eram cu hainele de muncitor pe mine, dar tot m-au fixat cu aceeași privire directă ce părea a întreba cine naiba ești.

Și chiar dacă aș fi fost în Derry de opt ani, nu doar de opt zile, ce aș fi spus la poliție? Că am avut o viziune în care Frank Dunning își ucidea familia în seara de Halloween? Cu siguranță că aș fi făcut o impresie deosebită.

Un pic mai mult îmi plăcea ideea de a-i da măcelarului un telefon anonim, dar opțiunea aceasta era înspăimântătoare. De îndată ce-l sunam pe Frank Dunning – fie la muncă, fie la pensiune, unde, fără îndoială, că ar fi fost chemat la telefonul comun din salonaș – aș fi schimbat cursul evenimentelor. Un asemenea telefon l-ar fi putu înpiedica să-și mai omoare familia, dar mi se părea la fel de posibil să aibă efectul diametral opus, dându-i brânci peste muchia periculoasă a echilibrului psihic pe care pășise până atunci, în spatele zâmbetului său cordial de George Clooney. “

(Fragment din romanul JFK. 11.22.63 de Stephen King, publicat de Editura Nemira)

 

 

625 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.