Toate pânzele sus, domnule Tudoran!

A fost odată

8 martie 2013

9:38

Scris de: and

raduRadu Tudoran, autorul romanului de succes „Toate pânzele sus!” şi al multor alte romane importante pentru literatura română, s-a născut la 8 martie 1910, în comuna Blejoi, Prahova. Pe numele său adevărat Nicolae Bogza, a fost fratele filosofului Alexandru Bogza şi al poetului Geo Bogza. Copilăria scriitorului va fi una marcată de lipsuri materiale, mai ales după ce tatăl său, Alexandru Bogza, funcţionar în marina comercială, devenit apoi antreprenor, se stinge din viaţă. Trăieşte atmosfera cazonă plină de disciplină şi severitate a Liceului Militar „Nicolae Filipescu”, de la Mănăstirea Dealu din Târgovişte. Este acelaşi liceu pe care l-a urmat  la un moment dat şi Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul naţionalismului-creştin românesc. Liceul s-a prăbuşit la cutremurul din 1940.

După absolvire, se înscrie la Şcoala Militară de Ofiţeri de la Sibiu, pentru ca, mai târziu, să îl găsim ofiţer al Armatei Române, în cadrul căreia activează între 1932 şi 1938. Pune capăt carierei militare demisionând şi va debuta în jurnalism cu reportajul „Oameni care nu au ce face cu viaţa şi oameni care nu au cu ce şi-o ţine”, din revista „Lumea românească” al cărei director era Zaharia Stancu. Ziarul „Azi”, îi publică prima nuvelă intitulată „Aerodromul de la Şura Mică” (scriitorul a urmat şi o şcoală de aviaţie). Începe să publice în mod consecvent sub pseudonimul literar Radu Tudoran. Prima sa carte editată este volumul de nuvele „Oraşul cu fete sărace” (1940), apariţie care, încă de la început, va fi salutată de critica literară a vremii, fiind în acelaşi timp considerată şi un adevărat best-seller. Scrisă într-un stil extrem de cinematografic, proza din amintita carte inaugurează personajele din „Un port la răsărit” (1941), roman al cărui succes se va materializa prin cele şase ediţii pe care le va cunoaşte în numai doi ani.

Despre „Un port la răsărit”, criticul literar Vladimir Streinu (tatăl actriţei Ileana Iordache, soţia celui pe care astăzi îl aniversează rubrica de faţă), spunea că este „un poem marin unic în literatura noastră descriptivă”. Acţiunea romanului este plasată în Basarabia ceea ce va face ca autor să devină unul neagreat de autorităţile comuniste de la acea vreme (se știe, dintotdeauna Basarabia a fost un subiect deosebit de sensibil). Cartea va fi interzisă și retrasă din bibliotecile publice. Între 1945 şi 1947 se stabileşte la Brăila şi plănuieşte să pornească într-o călătorie pe ape cu propriul vas, o goeletă pe care o va boteza „Speranţa” şi la care va lucra mai bine de trei ani de zile. Însă mult visata călătorie nu va mai ajunge să o facă niciodată. În schimb, ambarcaţiunea construită, va servi ca navă a echipajului condus de căpitanul Lupan în ecranizarea „Toate pânzele sus !”. În perioada „brăileană” îi apar romanele „Flăcări” (despre lumea schelelor petroliere şi al banului ce se ascunde în spatele ei),  „Purcelul care a ajuns boier” (o parabolă despre răutatea oamenilor), „Ferma «Coţofana veselă »” (ambele, romane pentru copii şi tineret), precum şi romanul „Întoarcerea fiului risipitor” (o tulburătoare poveste de dragoste neîmplinită). Pentru „neracordarea” la ideologie, autorităţile îl vor marginaliza până la aproape de anonimat şi îl vor exclude din Uniunea Scriitorilor. Va fi reprimit în urma intervenţiei poetului şi specialistului în psihologia animalelor Mihai Beniuc.

În 1954 îi apare romanul „Toate pânzele sus!”, personificare a dorinţei sale eterne de a străbate mările şi oceanele lumii şi poate de a scăpa cu ajutorul imaginaţiei de zidurile reci ale unui regim ideologic aberant. „Toate pânzele sus !ˮ este o carte despre puterea prieteniei, o carte cu şi despre eroi adevăraţi, temerari, care străbat mările şi oceanele lumii în căutarea propriei identităţi. Din 1977 scriitorul începe lucrul la ambiţiosul proiect literar ce se va întinde pe durata a 12 ani de zile, o cronică  a vieţii social-politice a secolului XX, intitulată „Sfârșit de mileniu”. Radu Tudoran a murit în ziua de 18 noiembrie 1992, la Spitalul Fundeni din Bucureşti, în urma unor probleme ale arterelor. Fratele său Geo Bogza a murit la un an după asta.

1393 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.