Tot ceea ce poți să faci tu, ca reporter, este să fii uman

Exclusiv Social

22 februarie 2013

13:35

Scris de:

În acest moment presa scrisă din lumea întreagă trăiește o criză. Peste tot ziarele își reduc numărul de angajați, își reduc reduc tirajele edițiilor pe print și trec pe online, iar în România fenomenul este cu mult mai cumplit pentru că în România – pe sistemul importăm de la ei – s-au încercat diverse formule aduse din afară, dar neprofitabile la noi. Și, încet și sigur, presa și-a pierdut identitatea. A pierdut, mai bine zis, elementul uman… Am descoperit întâmplător într-o carte numită „Omul care călătorea singur” și scrisă de Constantin Virgil Gheorghiu una dintre cele mai frumoase lecții de jurnalism.

„A făcut apoi descoperirea cea mai dureroasă din cariera lui de jurnalist. Un jurnalist onest nu descrie decât ceea ce a văzut cu ochii lui. Însă câmpul vizual al unui reporter este limitat, după cum limitat era și câmpul vizual al celor doi soldați. Nu e suficient să spui ceea ce vazi. Uneori, a povesti doar ceea ce vezi poate părea un fals monstruos. (…) Nu există reportaj ori mărturie corectă. Pentru a aduce o mărturie justă despre război, ar trebui să ai puterea de a vedea totul în același timp, și nu doar dintr-o singură parte a frontului. Orice război are două fronturi. Doar Dumnezeu este peste tot în același timp. El singur ar putea să redea o imagine justă, să scrie un reportaj imparțial. Reporterul nu poate să redea dintr-un război decât o imagine pe măsură omului, adică subiectivă, parțială și secvențială. Tot ceea ce poți să faci tu, ca reporter, este să fii uman. Este tot ceea ce poate să facă un jurnalist, tot ceea ce poate să facă un martor, tot ceea ce poate să facă un om. Doar să fie uman. Să fii imparțial este imposibil. Dreptatea este un privilegiu doar al lui Dumnezeu.”

O lecție de jurnalism care nu știu cât de utilă mai poate fi astăzi. Când în presa românească reportajul e pe cale de dispariție, iar elementul uman este cel mai hulit în numele unei imparțialități care, de cele mai multe ori, nu este decât parțialitate bine mascată sub diverse „voci” și declarații din care rezultă ceea ce trebuie. Se practică de cele mai multe ori un jurnalism de pe scaun din fața computerului, iar când citești pagini precum cele în care Constantin Virgil Gheorghiu povestește experiența de pe submarinul din apele Mării Negre, unde a trăit zile bune ca să poată scrie un reportaj, par doar pagini dintr-o carte…

Ce înseamnă să fii uman în presa din România de azi, care e într-o criză reală de identitate, iar ziarele așa-zis quality se uită cu jind în grădina tabloidului de alături și în fiecare dimineață mai fac un pas spre el, pe ideea „las că nu se vede, câteva accesări în plus ne ajută”. Și orice țâță face accesări… e clar. De ce să faci eforturi să investești în „elementul uman”, când astăzi se consideră că nu mai face accesări. Citind paginile lui Virgil Gheorghiu, experiența lui de jurnalist de război am avut sentimentul că timpul a mers invers și cu riscul de a fi acuzată de tradiționalism, am s-o spun clar. Presa noastră de azi, cu toată cantitatea ei de știri nesfârșite, este inferioară presei lor, așa cu mijloace precare cum era ea făcută. Pentru că nouă astăzi ne lipsește și ocolim cu bună știință acest factor uman atât de important și care dă sarea și piperul în presa scrisă și nu numai. În lipsa lui, omul alege țâța și știrea gen tabloid. Tocmai pentru că acolo e vorba de elementul uman… Înțeles, desigur, altfel. Pentru că oamenii sunt interesați de povești despre oameni. Dar depinde ce povești le spui… Acel „ceva”, acea subiectivitate asumată, acea filtrare a informației prin propriul eu (jurnalistic și uman), asta s-a pierdut. În loc, s-a instaurat o presă robotizată, care pierde zilnic teren. Răspunsul îl știm cumva cu toții și totuși cu toții mergem mai departe pe un drum despre care știm că se va înfunda.

1370 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.