Totul începe de la o pagină de ziar

O carte într-o pagină

8 martie 2013

1:00

Scris de:

Orasul Bantuit„TEROAREA, CARE AVEA SĂ NU SE MAI SFÂRŞEASCĂ TIMP DE ÎNCĂ DOUĂZECI ŞI OPT DE ANI – DACĂ ÎNTR-ADEVĂR S-A SFÂRŞIT VREODATĂ – A ÎNCEPUT, DIN CÂTE ŞTIU EU, ÎN MOMENTUL ÎN CARE O BĂRCUŢĂ CONFECŢIONATĂ DINTR-O PAGINĂ DE ZIAR PLUTEA PE APELE UMFLATE DE PLOAIE DINTR O RIGOLă.

Bărcuţa sălta, se înclina, se îndrepta iarăşi, se avânta vitejeşte prin vârtejuri perfide şi îşi continua drumul pe Witcham Street, spre semaforul de la intersecţia acestei străzi cu Jackson Street. Cele trei becuri colorate dispuse vertical pe toate laturile stopului erau stinse în după amiaza aceea din toamna anului 1957, iar casele erau şi ele cufundate în întuneric. Plouase încontinuu o săptămână încheiată, iar de două zile începuse să bată şi vântul. Majoritatea cartierelor din Derry rămăseseră fără curent electric.

Un băieţel în pelerină de muşama galbenă şi galoşi roşii alerga voios pe lângă micuţa barcă de hârtie. Ploaia nu încetase, dar dădea, în sfârşit, sem­ne de oboseală. Răpăia pe gluga pelerinei, ca pe un acoperiş din tablă… Sunet mângâietor, chiar plăcut urechilor. Băiatul cu pelerina galbenă era George Denbrough. Avea şase ani. Fratele său, William, cunoscut majorităţii elevilor de la şcoala elementară Derry (şi chiar şi profesorilor, care însă nu i ar fi rostit niciodată porecla în faţă) drept Bâlbâitul, era acasă, curăţându şi gâtul de ultimele accese de tuse ale unei gripe rebele. În toam­na aceea a anului 1957, cu opt luni înainte de începerea adevăratului coşmar şi cu douăzeci şi opt de ani înainte de răfuiala finală, Bill Bâlbâitul avea zece ani.

Bill confecţionase bărcuţa alături de care alerga acum George. O confecţionase aşezat în pat, cu spatele sprijinit de un maldăr de perne, în vreme ce mama lor cânta Für Elise la pianul din salon, iar ploaia şiroia neobosită pe geamul dormitorului.

Cam la trei sferturi în josul cvartalului, înspre intersecţie şi semaforul cel mort, Witcham Street era blocată de noroaie şi de patru bariere portocalii. Pe fiecare barieră se putea citi inscripţia DEPART. LUCR|RI PUBLICE DERRY. Dincolo de acestea, apa debordase din canalele înfundate cu crengi, pietre şi gogoloaie încleiate de frunze veştede. Puhoiul îşi înfipsese mai în­tâi degetele în sol, după care smulsese hrăpăreţ hălci întregi – în cea de a treia zi cu ploi. Pe la amiaza zilei a patra, bucăţi mari din asfalt navigau prin intersecţia Witcham cu Jackson, aidoma unor plute în miniatură. Mulţi oameni din Derry începuseră deja să facă tot soiul de glume crispate despre Arca lui Noe. Departamentul Lucrărilor Publice reuşise să menţină deschisă Jackson Street, însă Witcham era încă impracticabilă de la bariere până în centrul oraşului.

Dar toată lumea era de acord că ce fusese mai rău trecuse. Kenduskeag Stream se umflase până la limita malurilor sale, pe Maidan şi ajunsese doar la câţiva centimetri de marginile din beton ale Canalului ce îl sugruma pe când străbătea centrul oraşului. Chiar atunci, o echipă de voluntari – printre care şi Zack Denbrough, tatăl lui George şi al lui Bill – a început să în­lăture sacii cu nisip pe care îi puseseră în ajun cu atâta grabă şi panică. Ieri, ieşirea din matcă a râului şi pagubele costisitoare provocate de inundaţie păruseră aproape inevitabile. Doamne, Dumnezeule, se mai întâmplase şi altă dată – viitura din 1931 fusese un dezastru care costase milioane de dolari şi peste douăzeci de vieţi omeneşti. Numai că asta se petrecuse demult, deşi încă se mai găseau destui oameni care să îşi amintească bine acel coşmar; suficient de bine cât să reuşească să îi sperie şi pe ceilalţi din jur. Una dintre victimele inundaţiei fusese găsită la vreo treizeci şi cinci de kilometri mai la est, în Bucksport. Peştii îi mâncaseră ochii acelui nefericit domn, trei degete, penisul şi aproape toată laba piciorului stâng. Încleştat în ceea ce mai rămăsese din mâinile sale, găsiseră un volan de Ford.“

(Fragment din romanul „Orașul bântuit” de Stephen King, publicat de Editura Nemira)

 

 

 

717 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.