Un film SF pentru şase vieţi

Cultură Epoca de weekend Special

23 februarie 2013

14:43

Scris de:

UN FILM PE SAPTAMANA

În weekend trebuie să faci ceva pentru tine. Fiecare dintre noi este ceea ce citește, ce vede, ce ascultă. În weekend, Epoca.ro te invită să (te) descoperi…

La ceremonia care a avut loc aseară la Théâtre du Châtelet din Paris – Gala premiilor Cesar – „Argo” a primit premiul pentru cel mai bun film străin. Asta după ce în acest sezon a luat unul după altul toate premiile importante, Globul de Aur pentru cel mai bun film (dramă) şi pentru cel mai bun regizor (Ben Affleck), Premiul BAFTA pentru cel mai bun film, cea mai bună regie şi cel mai bun montaj. Iar la Oscarurile de mâine are şapte nominalizări şi intră în cursa pentru cel mai bun film.

Am mers să văd „Argo” – o recunosc – cu o oarecare reticenţă, tocmai pentru că ştiam subiectul, povestea reală petrecută în urmă cu mai bine de 30 de ani la Ambasada SUA din Teheran unde 52 dintre angajaţi au fost luaţi osatici, iar alţi şase au reuşit să fugă în timp ce clădirea era luată cu asalt de localnici. Şi tot ceea ce a urmat: salvarea miraculoasă a celor şase, ascunşi în reşedinţa ambasadorului Canadei o vreme. Salvarea lor printr-o operaţiune a CIA, ce a rămas secretă încă mulţi ani de la încheierea ei… Ştiam, deci, toate astea şi mă aşteptam la un final triumfalist, tipic american, de genul „noi suntem cei mai tari, cei mai cinstiţi, noi suntem eroii…” plus o fluturare a drapelului în final. Şi nu m-am înşelat prea tare. Numai că „problema” a fost că filmul m-a cucerit. Reţeta e folosită atât de inteligent, încât timp de aproape două ore nu respiri. De fapt, reţeta a fost folosită atât de bine de Ben Affleck, încât nu mai e reţetă…

Are tot ce vă aşteptaţi să aibă, adică o poveste de dragoste între eroul principal şi o soţie aflată undeva, departe, un băieţel cu care vorbeşte din când în când la telefon şi datorită căruia îi vine ideea genială a planului salvator. Are Eroul, care învinge orice, care e cinstit şi uman şi capabil să se lupte nu numai cu Iranul, ci şi cu sistemul din ţara lui. Are şi toate indiciile pentru un film de propagandă american. Şi totuşi, mai are ceva în plus. În primul rând o tehnică a suspansului căruia nu-i poţi rezista. În ultima jumătate de oră adrenalina creşte năucitor. Totul este atât de bine dozat regizoral, fiecare secvenţă şi fiecare succesiune de secvenţe atât de bine construite, încât îţi dă impresia că un film mai bine gândit ca ritm cu greu s-ar putea face. Şi marele merit al lui Ben Affleck este că nu te minte nicio clipă. Îţi serveşte exact reţeta triumfalistă a filmului american de propagandă, dar impecabil realizată artistic.

Plus un scenariu căruia greu i s-ar putea aduce vreun reproş – este semnat de Chris Terrio, după o selecție din „The Master of Disguise”, de Antonio J. Mendez, și după articolul „Marea evadare”, din revista Wired, scris de Joshuah Bearman.

Replici pline de umor care contrabalansează dramatismul situaţiei, o dezvăluire în vorbe bine scrise şi pe repede înainte, dar teribil de inteligentă, a mecanismelor după care funcţionează Hollywoodul; şi o poveste bine închegată, asumat de o singură parte a baricadei, adică cea americană. Dacă nu o ştiţi deja, subiectul este într-adevăr „de film”. Tony Mendez, specialist în operaţiuni de salvare, are o idee nebunească pentru a-i scoate din ţară pe cei şase americani, a căror viaţă era în mare pericol, pentru că iranienii după câteva săptămâni bune aflaseră că prizonierii din ambasadă nu erau toţi… Se dă drept producător de film, iar ei vor fi echipa lui de filmare. În Iran, în mijlocul conflictelor cumplite, Hollywood-ul vrea să turneze un film… Când e vorba de Hollywood orice e posibil, iar ironiile sunt delicioase. Şi totul trebuie făcut ca la carte: regizor, producător, studiouri, asociaţia scenariştilor, presa, mai ales presa… şi iarăşi ironii.

Deşi realizat în alb şi negru – americanii, alb, iranienii, negru – faptul nu este deranjant. Vorbim de o operaţiune de salvare a unor oameni pe care o ţară întreagă îi caută să-i ucidă şi în acest timp pe ceilalţi prizonieri îi torturează psihic. Violenţa, scena din Marele Bazar în mijlocul zilei, cu o populaţie violentă şi agresivă, scenele în care ambasada e luată cu asalt, scenele înfiorătoare din aeroport, toate dezvăluie însă ceva mai mult. O suferinţă a unei populaţii incapabile să se adapteze la o democraţie de tipul celei americane şi care-şi doreşte să rămână în lumea ei. Subtil, Ben Affleck strecoară toate aceste lucruri – o scânteie de umanitate şi de interes aproape copilăresc se aprinde în ochii iranianului din aerport când unul dintre membrii echipei îi arată machetele pentru diverse scene şi-i explică rapid povestea SF care urma să se filmeze în Orient…

Fără să-şi propună să intre în detalii polemice despre două lumi şi două civilizaţii, „Argo” apasă toate butoanele posibile pentru ca spectatorul să trăiască pe viu experienţa salvării unor oameni dintr-un coşmar. Şi aproape trece sub tăcere faptul că ceilalţi 52 de prizonieri din ambasadă rămân în continuare în Iran… Faptul este amintit în treacăt la final. Din operaţiunea de salvare echipa lui Ben Affleck a luat ceea ce avea nevoie: suspansul. Un film fals numit „Argo”, un scenariu SF, şi Ben Affleck, care salvează şase oameni. Nu-l rataţi! N-o să vă reîntâlniţi curând cu o asemenea doză de adrenalină şi nici n-o să vă doriţi vreodată mai tare ca roţile unui avion să se desprindă de pe pistă…

1428 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.