Un român pentru eternitate

A fost odată

17 martie 2013

10:59

Scris de:

Nicolae_TitulescuLa 17 martie 1941, a încetat din viață Nicolae Titulescu, omul și politicianul român care, prin întreaga sa activitate diplomatică, a făcut cunoscute și a sprijinit interesele României pe plan internațional, conferindu-i un statut de țară europeană. S-a născut la Craiova, în ziua de 4 martie 1882. Tatăl său, Ion Titulescu, se trăgea dintr-o familie veche de moșeni și era fiul protopopului Nicolae Economu. A fost rând pe rând prefect al județului Dolj, președintele Curții de Apel din Craiova și deputat în parlamentul guvernului Ion Brătianu. Mama sa, Maria, a fost una din nepoatele pictorului Theodor Aman. Nicolae Titulescu și-a petrecut copilăria în satul Titulești, din județul Olt, la moșia tatălui său. După absolvirea Liceului “Carol I” din orașul natal, în urma rezultatelor deosebite (obține premiul de onoare la examenul de bacalaureat), devine bursier la Paris, unde va urma cursurile Facultății de Drept, din cadrul Universității Sorbona.

Personalitatea sa de viitor jurist se afirmă din timpul facultății. Astfel, în 1903, câștigă premiul “Ernest Beaumont” la un concurs la care au participat studenți din toate centrele universitare franțuzești. Lucrarea pe baza căreia a primit premiul se intitula “Efectele actelor cu titlu gratuit, consimțite sub regimul comunității, fie de către femeia singură fie de către cei doi soți în profitul copilului din prima căsătorie, al unui copil comun sau unui al treilea”. Devine doctor în științe juridice cu teza “Essai sur une théorie des droits éventuels”. În perioada aceasta ia contact cu francmasoneria, devenind membru al unei loji masonice.  După absolvirea facultății, se va întoarce în țară, unde va ocupa, la numai 24 de ani, catedra de drept civil al Facultății de Drept din Iași și este admis în baroul avocaților din București. În 1912, ca urmare a intrării sale în politică (1909), este ales deputat de Romanați din partea Partidului Conservator-Democrat, al cărui președinte era Take Ionescu, pentru ca, în 1917 să devină ministru de finanțe în guvernul liberal condus de Ion I.C. Brătianu. Cariera de politician i-a dat posibilitatea de a-și afirma gândirea și dinamismul ideilor, folosindu-se de un excepțional talent oratoric. Va fi un susținător înfocat al unirii Transilvaniei cu România, idee pe care o face cunoscută într-un discurs rostit la Ploiești intitulat “Inima României”. În acest discurs el va declara că “România nu poate fi întreagă fără Ardeal… Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”. Prin prelegerile și discursurile susținute pe parcursul întregii sale cariere diplomatice (vorbea fluent franceza, engleza, italiana și germana) Nicolae Titulescu a făcut dovada erudiției și geniului său oratoric, fiind considerat drept cel mai mare orator european din perioada interbelică. În 1918, alături de alte personalități ca Octavian Goga, Traian Vuia, Take Ionescu și Constantin Mille înființează la Paris “Consiliul Național al Unității Române”, care își propunea afirmarea dreptului poporului român la unitatea națională. Acest organism va fi recunoscut, oficial, ca singurul ce reprezintă națiunea română, de toate guvernele puterilor aliate, membre ale Antantei (Franța, SUA, Anglia, Italia). Trei ani mai târziu își va începe cariera europeană ca delegat permanent al României la “Liga Națiunilor” de la Geneva și va fi ales Președinte, fapt singular în istoria acestei organizații internaționale, de două ori (1930, 1931).

Din această poziție, Titulescu va milita împotriva revizionismului din Europa, pentru respectarea granițelor stabilite prin tratatele de pace, pentru bună înțelegere între state, pentru securitatea colectivă și prevenirea agresiunii. Dar demersurile sale diplomatice nu au fost privite întotdeauna cu ochi buni. Astfel i s-a reproșat simpatia pe care a avut-o față de stânga politică europeană, mai cu seamă în Războiul Civil din Spania, precum și relațiile diplomatice strânse, cu ministrul de externe al URSS, Maxim Litvinov. La 16 decembrie 1921 va fi numit ambasador al României la Londra, calitate în care s-a aflat până în 1927. Cu un an înainte, făcea parte din Biroul Director al Academiei Diplomatice Internaționale de la Paris, preluând funcția de vice-președinte al acestuia un an mai târziu. Din anul 1934, va fi președinte al acestui for internațional. În 1933, semnează la Londra, ca reprezentant al guvernului român convențiile cu privire la agresiune și pentru încheierea, în 1934 a Înțelegerii Balcanice (țări membre, România, Iugoslavia, Grecia și Turcia), convenții stabilite ca o formă împotriva statelor revizioniste. I se va încredința, în timpul guvernului Averescu, ca ministru al Finanțelor, realizarea reformei fiscale puse în aplicare de statul român în 1921.

Între 1928 și 1936, a ocupat de mai multe ori postul de Ministru al Afacerilor Străine, însă din 1936, Carol al II-lea, sub presiunea cercurilor pro-naziste, îi retrage toate funcțiile oficiale, trimițându-l în exil. Nicolae Titulescu, moare la Cannes în ziua de 17 martie 1941, la vârsta de 59 de ani. În testamentul său, avea să scrie: “Doresc să fiu îngropat la Brașov. Take Ionescu, sus la Sinaia, și eu la picioarele lui, jos la Brașov, pentru repausul etern”. Acest lucru s-a întâmplat însă abia după 51 de ani, când osemintele marelui savant român au fost reînhumate în curtea Bisericii “Sf. Nicolae” din Brașov, pe data de 14 martie 1992. La ceremonie s-a intonat imnul de stat și au fost trase salve de tun, de garda militară, în semn de prețuire pentru cel care a fost omul și europeanul Nicolae Titulescu. În anul 2002, TVR Internațional a realizat un documentar cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la nașterea marelui diplomat român.

656 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.