„Unu plus unu fac întotdeauna doi“

O carte într-o pagină

4 februarie 2013

1:31

Scris de: and

Privind in soare„Căsnicia lui Jean a durat douăzeci de ani. După dezamăgirea vinovată a lunii de miere, a urmat disperarea, picrată lent și nesfârșit, a conviețuirii. Poate că ea își imaginase cu prea multă stăruință ca va fi ca și cum nu ar fi locuit împreună; că viața cerurilor înalte și diafane, a norilor ușor și răzleți, va continua – o viață de sărutări înainte de culcare, de dulci îmbrățișări, de jocuri copilăroase și speranțe nerostite, îndeplinite apoi în mod miraculos. Acum descoperea că speranțele trebuie să fie rostite dacă dorești să le dai vreo șansă să se realizeze, iar jocurile par mult prea copilăroase atunci când le urmezi ritualul de unul singur; cât despre dulcile îmbrățișări, ele călcau atât de strâns pe urmele sărutărilor de noapte bună și cu atâta consecvență, încât le-ar fi venit greu să le mențină treze. Nu încăpea îndoială că și Michael trăia aceleași stări.

Dar o uimea foarte mult faptul că poți să conviețuiești cu cineva fără să se stabilească vreun sentiment special de intimitate – sau ceea ce își imaginase ea întotdeauna că ar însemna intimitate. Locuiau, mâncau, dormeau împreună, făceau între ei pe care nimeni altcineva nu le-ar fi înțeles, se cunoșteau până în cele mai mici amănunte; dar nu rezultau de aici decât simple tipare comportamentale mai degrabă, nici gând de acea familiaritate atât de prețioasă. Jean își imaginase – nu era așa? – că soclul se va împleti în jurul gherghinului, ca butașii plantați alături unul de celălalt se vor împreuna, formând un arc, că perechea de îndrăgostiți își va contopi siluetele, că din doi se va face unul. Gândire prostească, de carte cu poze, înțelesese ea. Putea încă să-l iubească pe Michael, chiar dacă nu era capabilă să-i citească gândurile sau să-i prevadă reacțiile; el putea încă să o iubească, fiindu-i chiar indiferentă viața ei interioară. Dar o piatră tare nu face casă bună alături de una moale, asta-i totul. Fusese o greșeală să-și imagineze că mariajul poate modifica regulile matematicii. Unu plus unu fac întotdeauna doi.“

(Fragment din romanul Privind în soare de Julian Barnes, publicat de Editura Nemira)

1145 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.