Van Gogh, artistul care şi-a dăruit urechea unei prostituate

A fost odată

30 martie 2013

9:45

Scris de:

van goghA fost misionar, nebun, necunoscut în timpul vieții, dar celebru după moarte și s-a numit Van Gogh. Un pictor olandez “zburător” prin viața la care a renunțat, din păcate pentru omenire, prea de timpuriu. Van Gogh, Vincent Willem, s-a născut la 30 martie 1853 în Groot Zundert, Olanda. Familia sa a fost una destul de numeroasă, soții Theodorus și Anna Cornelia Carbentus van Gogh având șapte copii din care întâiul s-a născut mort ceea ce a marcat viața celor doi. Dintre toți frații, Vincent a fost puternic legat sufletește, dar și financiar de Theo, mai mic decât el cu patru ani. Theo (Theodorus), un negustor de artă la fel ca mulți din familie, și-a ajutat adeseori fratele cu bani ce i-au asigurat mijloacele de subzistență, plătindu-i, de asemenea, materialele necesare pentru a picta, iar mai târziu suportându-i costurile tratamentelor medicale. Avea să moară la șase luni după celebrul său frate într-un spital din Utrecht.

Corespondența dintre el și Vincent, concretizată în peste 650 de scrisori, unele însoțite de schițe, este o mărturie incontestabilă a relațiilor profunde ce au marcat destinul comun al acestora. Vincent și-a petrecut copilăria în comuna natală unde a fost elev al școlii de cadre didactice și al gimnaziului parohial. Mai târziu va studia la Institutul Tehnic din Tilburg, pentru ca, la 16 ani, să ajungă în Haga unde va lucra la o galerie de artă a firmei Groupil. Aici, grație locului de muncă, vine în contact cu lucrările artiștilor expozanți care îl introduc, astfel, în lumea artei. Se mută la Londra, în cadrul unei sucursale a firmei respective de unde este mutat la Paris de unchiul său, Cent, pentru a uita de Ursula, o tânără de care pictorul se va îndrăgosti fără sorți de izbândă. În urma unor certuri avute cu patronii, va demisiona și se va întoarce în Anglia, unde va preda la o școală din orașul Ramsgate. Pleacă de aici, după un timp, și intră ca asistent în cabinetul unui ministru metodist, dorind prin asta să-și realizeze visul de a predica Evanghelia.

Dă examen de admitere la Universitatea din Leida, dar nu reușește să intre. Totuși, dorința sa de a predica va fi îndeplinită când după un timp ajunge în regiunea minieră Borinage din Belgia unde va ajuta familiile sărace cu învățăturile din Biblie. La scurt timp se va trezi, din pricina firii sale complicate, în situația de a nu mai avea din ce trăi, dormind într-o cocioabă și hrănindu-se numai cu pâine și apă. La 29 de ani, întors în Olanda, se va căsători cu Clasina Maria Hoornik (Sien) o prostituată, mamă a unei fetițe, care îi va servi ca model și pe care o va părăsi la insistențele fratelui său, Theo. În această perioadă realizează sute de desene și picturi cum ar fi “Natură moartă cu varză și saboți de lemn”, “Semănătorul” și “Loteria de stat”, lucrări care vorbesc despre interesul vădit, al artistului în devenire, pentru schițe și acuarele și care vor prefigura stilul inconfundabil cu care se va consacra. Perioada Paris sau Provence, Saint-Rémy sau Auvers-sur-Oise  reprezintă etapele prin  care Van Gogh s-a definit ca artist de excepție ce a transformat într-o bucurie a ochiului sentimente și senzații ridicate la rang de artă. La Paris îi cunoaște pe Lautrec, Monet, Pissaro, Renoir, Sisley care îl introduc în mediile artistice din capitala franceză și va picta peste 200 de tablouri.

În Provence are loc celebrul incident în urma căruia Van Gogh își va tăia urechea, dăruind-o unei prostituate. Figura sa, cu capul înfășurat, va servi ca model pentru “Autoportret cu urechea bandajată”. Tot atunci artistul olandez va încerca să-l taie cu briciul pe prietenul său, Gauguin. Din această perioadă ne parvin peste 200 de tablouri în care, galbenul, culoare care l-a însoțit pe artist în creația sa, stârnește uimire și admirație. Accesele de nebunie se intensifică acum (Van Gogh a suferit de epilepsie, depresie și complicații ale unui sifilis netratat complet) și ca urmare va fi internat la spitalul din Arles. Va părăsi orașul continuându-și tratamentul la spitalul de psihiatrie din Saint-Rémy. Aici va începe cea mai prolifică perioadă din biografia artistică a lui Van Gogh, când artistul ajunge să picteze câte un tablou pe zi. În spitalul din Saint-Rémy va picta celebrii “Iriși” vânduți în 1987 cu incredibila sumă de 53,9 milioane de dolari (în 1987 o pânză din seria “Floarea soarelui” a fost vândută cu 40 mil. $, iar în 1990 “Portretul doctorului Gachet” obține ca preț de licitație suma record de 82, 5 mil. $). În mai 1890 ajunge în   Auvers-sur-Oise, un sat pe malul râului Oise și devine pacientul doctorului Gachet. În noaptea de 29 iulie 1890 Van Gogh moare, la vârsta de 37 de ani, în urma unei răni provocate cu două zile înainte, când artistul s-a împușcat în piept, așa cum reiese din declarațiile soților Ravoux, gazdele sale.

În privința morții, biografii Steven Naifeh și Gregory Whit Smith susțin că artistul nu s-ar fi sinucis, ci a fost împușcat din greșeală de doi băieți, însă vrând să-i protejeze și-a luat toată vina asupra lui. A fost vegheat în ultimele clipe ale vieții de fratele său Theo. Va fi înmormântat în cimitirul din Auvers-sur-Oise, acolo unde, după un an de zile, își va găsi odihna și Theo.

1535 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.