Ziua întâi

O carte într-o pagină

13 aprilie 2013

1:37

Scris de:

Manuscrisul gasit la Saragosa„Mi-am propus în gând să aştept curajos primejdiile cu care mă ameninţa inscripţia, şi asta nu pentru că n-aş fi fost convins de existenţa fantomelor, ci pentru că, aşa cum se va vedea mai departe, de mic copil toţi învăţătorii mei mi-au insuflat, înainte de toate, simţământul onoarei.

Cum soarele încă nu apusese, am profitat de ultimele lui raze ca să cercetez mai îndeaproape clădirea, la drept vorbind nu atât ca să mă asigur împotriva caznelor iadului care-şi făcuseră cuib pe-aici, ci mai degrabă ca să caut câte ceva de-ale gurii, căci bruma ce găsisem la Los Alcornoques îmi potolise foamea numai pentru o clipă. Am trecut prin tot felul de încăperi şi săli mai spaţioase. Cele mai multe erau împodobite cu mozaic până la înălţimea unui stat de om, iar plafoanele erau acoperite de stucaturi superbe, aşa cum le plăceau cândva maurilor. Am cercetat bucătăriile, mansardele şi pivniţele – acestea din urmă tăiate în stâncă şi unele legate între ele prin culoare subterane, care păreau a se prelungi mult în străfundurile munţilor –, dar n-am găsit nicăieri fărâmă de mâncare. În sfârşit, când se întunecase de-a binelea, m-am dus să-mi iau calul, care până atunci stătuse legat în curte, l-am dus în grajd, unde zărisem o mână de fân, apoi m-am întors în odaia în care zăceau nişte amărâte de paie, singurul aşternut ce se putea găsi în tot hanul. Am încercat să adorm, dar degeaba şi, ca un făcut, n-am putut găsi nu numai nimic de îmbucat, dar nici măcar un muc de lumânare.

În vremea asta, cu cât se făcea mai întuneric, cu atât gândurile îmi erau mai sumbre. Mă gândeam ba la dispariţia subită a celor doi slujitori, ba la chipurile în care aş fi putut să-mi fac rost de mâncare. Îmi ziceam că, poate, tâlharii, ieşind pe neaşteptate din tufişuri sau din altă ascunzătoare, i-au prins pe Lopéz şi pe Mosquito, dar pe mine s-au temut să mă atingă, văzându-mi statura de oştean care nu le făgăduia nici pe departe o victorie prea uşoară.

Dar foamea îmi luase toate puterile. Ce-i drept, zărisem nişte capre pe coline, fără îndoială că pe lângă ele se învârteau şi nişte ciobani şi ar fost de mirare să nu fi avut lapte şi pâine. În afară de asta, mă bizuiam şi pe puşca mea. Dar pentru nimic în lume nu m-aş fi întors la Andujar, până într-atâta mă temeam să n-ajung ţinta întrebărilor batjocoritoare ale hangiului. Aşa că am hotărât să-mi continui drumul fără şovăială.“

(Fragment din romanul „Manuscrisul găsit la Saragosa“ de Jan Potocki, publicat de Editura Nemira)

 

825 vizualizari


Lasă un comentariu

Vă rugăm să comentați la subiect și să nu îi jigniți pe ceilalți interlocutori. În caz contrar, comentariul nu va fi aprobat sau va fi editat. Vă mulțumim. Pentru comentarii ce nu sunt legate de articolul de mai sus, folosiți pagina de Contact.