9
2
”La noi vedem improvizându-se în „naţionalişti”, oameni cari eşuând în întreprinderile lor politice mai vechi, simt nevoia unei firme noui şi a unei prezentări în forme noui, tricolore, a cunoscutelor lor „haine vechi”.
Naţionalismul este la modă. Pretutindeni este o recrudescență naţionalistă: economiceşte ţările se separă ca şi cum s’ar pregăti de răsboi, devenind fiecare o cetate economică închisă. Paralel cu aceasta se ascut însuşirile naţionale şi se aprind simțăminlele naționale. Nu putem rămâne tocmai noi pe urmă, noi care avem nevoie să trezim conştiinţa şi simțul de mândrie naţională a Românilor, cari au fost atâta vreme robii altor neamuri.
Dar sunt două feluri de naționalisme:
Este naţionalismul constructiv, care porneşte din masele adânci, se alimentează din conştiinţa şi nevoile sociale de bază, care cere educarea virtuţilor individuale şi sociale ale românismului, care cere protecţia Statului pentru deschiderea drumului muncii celui capabil.
Şi este naţionalismul de paradă, fără profunzimi sociale, sgomotos şi fără roade, care în locul muncii metodice pune agresivitatea şi negația.
Un astfel de „naţionalism” este păgubitor pentru prestigiul de popor civilizat şi este parazitar şi impotent, pentru interesul real al neamului românesc”, a scris Ion MIHALACHE, Vicepreședinte al PNȚ, în Nr,1 al revistei Țara de Mâine din anul 1935.
Sunt cuvintele unui martir al neamului românesc ce a fost ucis de comuniști în închisoare. Și, pornind de la aceste cuvinte, nu avem cum să nu ne gândim la viitorul nostru ca țară și neam. Ele ne dau un suflu nou despre viziunea pe care o putem avea asupra politicii noastre naționale.
Ion MIHALACHE ne-a explicat că naționalismul are și partea lui bună și anume naționalismul luminat, ci nu doar pe cea rea, pe care o cunoaște toată lumea din pricina anumitor state ce au dus și o politică naționalistă totalitară și astfel au compromis ideea de naționalism, ca să nu mai spunem de cuvânt care a devenit în ultima perioadă cenzurat mai prin toate mijloacele de comunicare.
În momentul de față, ideea de politică naționalistă luminată se poate rezuma la un număr de obiective: respectul pentru valorile identitare naționale; respectul față de istoria națională, tradițiile și îndeletnicirile națiunii române; devotamentul pentru țară și pentru neamul românesc, apărarea suveranității, independenței, unității și indivizibilității Statului român; lupta pentru cauza unionistă; respectul față de valorile și morala creștină; o economie bazată pe încurajarea companiilor cu capital românesc și dezvoltarea de locuri de muncă pentru populație cu scopul de a avea un viitor stabil în propria țară.
Toate acestea, în contextul actualei globalizări, sunt văzute ca și chestiuni extremiste deoarece împiedică anumite interese economice, asta ca să nu mai vorbim de stoparea extinderii culturii progresiste.
La momentul actual, naționalismul luminat are șansa de a crește din punct de vedere politic și la noi în țară. Avem deja exemple din vestul Europei, de orientare spre naționalism, asta după ce Uniunea Europeană a dat greș în gestionarea situației iscate de pandemia noului coronavirus ce a venit ca o lovitură de baros în moalele capului. Acum, nu o să ne rezumăm la imagini extreme ca cele din Italia, unde oamenii dau foc steagurilor UE.
Avem nevoie de o Europă a națiunilor și de o nouă viziune de conducere care să se orienteze spre bunul mers al societății și dezvoltarea nivelului de trai pentru fiecare țară membră, ci nu să își piardă timpul cu chestiuni de genul: câte fonduri să aloce pentru emigranți și cum să se promoveze cât mai bine contextul de societate deschisă și diversitate multiculturală.
Europa tinde să se miște spre acest trend naționalist, mai ales că și cel mai important partener al ei și anume Statele Unite ale Americii a mers spre acest curent naționalist odată cu venirea la conducere a Președintelui Donald Trump ce vorbește deschis despre naționalism și încurajează fiecare țară să îmbrace această haină a naționalismului pentru a-și păstra identitatea și a se dezvolta din punct de vedere economic.
În Europa, anumite state au început să dezvolte această idee a naționalismului și au început să aibă și relații din punct de vedere economic și strategic militar cu SUA.
La noi în țară, politica naționalistă este imediat pusă la zid și condamnată, dar asta pentru că nu este explicată așa cum trebuie către populație. De aceea, de-a lungul timpului s-a mers către anumite partide pe ideea de patriotism sau conservatorism, cuvinte ce nu atrag atenția atât de mult și nu sunt catalogate imediat ca extremiste de către mediul progresist.
În ultimii ani, ideea de naționalism a fost acaparată de Partidul Social Democrat-PSD prin politicile promovate de Liviu Dragnea, dar odată cu plecarea lui din conducerea partidului, noii lideri s-au cam îndepărtat de aceste politici deoarece au fost sancționați din cauza lor de către familia politică europeană din care fac parte. Toate acestea au tulburat și au dus puțin în derizoriu ideea de naționalism în România.
Curentele de influență ce predomină politica românească sunt în mare parte venite dinspre Germania și Franța, prin anumite partide sau oameni cu influență asupra politicului românesc, dar aceștia nu îmbrățișează deloc ideea de naționalism și au o viziune progresistă – globalistă clară.
Rămâne marea întrebare: La noi în țară cine o să preia frâiele naționalismului?
În momentul de față, sunt câteva nume și partide ce au o viziune și o tentă spre această mișcare naționalistă: Cătălin Berenghi cu Partidul DAC, PNȚCD, George Simion cu Partidul Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) sau chiar Partidul Național Liberal prin aripa sa creștină, reprezentată de câțiva lideri poziționați mai în centrul atenției, printre ei numărându-se: Secretarul General, Robert Sighiartau; deputatul Andrei-Daniel Gheorghe și deputatul Ben-Oni Ardelean care are o puternică susținere din SUA de la creștinii evanghelici din Congresul american.
La următoarele alegeri o să vedem foarte clar ce sfere de influențe o să câștige bătălia politică din România.
