0
0
Guvernul Bolojan: cinism rece pe spatele persoanelor cu handicap
În momentul de față, Guvernul Bolojan aplică o politică pe care nu o pot numi altfel decât brutală și cinică: lovește exact în oamenii care au cel mai puțin cu ce să se apere. Persoanele cu handicap, oameni în scaun cu rotile, nevăzători, surzi, persoane cu dizabilități severe, sunt tratate ca o cifră într-un tabel, nu ca ființe umane.
Și nu vorbim despre „o ajustare” sau „o reformă”. Vorbim despre o decizie care, în practică, înseamnă sufocare financiară, umilință și, pentru mulți, o condamnare la o viață și mai grea decât este deja.
Guvernul PSD–PNL–USR–UDMR a dat o lovitură dură acestor oameni, prin stoparea unor beneficii elementare, inclusiv scutirea de la plata anumitor impozite. Iar întrebarea este simplă și inevitabilă:
Ce impozite să plătească un om care abia supraviețuiește?
Ce impozite să plătească un nevăzător, un surd, un om imobilizat, un om care depinde de altcineva pentru a ieși din casă?
Acești oameni sunt deja chinuiți de viață. De propriul corp. De lipsa infrastructurii. De lipsa accesibilizării. De lipsa locurilor de muncă adaptate. De lipsa serviciilor reale. Și acum, pe lângă toate, li se mai pune în cârcă și o povară fiscală.
Dar cinismul nu se oprește aici.
Șantaj: „plătiți impozitele sau vă tăiem indemnizația”
Guvernul a decis ca cei care nu își plătesc impozitele să rămână fără indemnizații.
Da, ai citit bine: indemnizațiile – oricum ridicol de mici, oricum acordate în bătaie de joc, oricum sfidătoare -devin acum o pârghie de șantaj.
Adică statul român le spune acestor oameni:
„Plătiți, sau vă luăm și puținul pe care îl aveți.”
Nu cred că poate exista vreo „recompensă pământească” pentru suferința acestor oameni. Dar măcar există un minim de decență pe care un stat ar trebui să îl respecte. Iar acest guvern calcă în picioare exact acea decență.
Și mai grav: pentru unii, în urma recalculărilor și a modului în care au fost mărite taxele la clădiri, impozitul poate ajunge să fie mai mare decât indemnizația pe care o primesc.
Deci statul poate ajunge să le ceară unor oameni:
„Dă-ne mai mult decât îți dăm noi.”
Cum să plătească?
De unde să scoată bani?
Din ce?
Din aer?
Unii dintre ei nici măcar nu au de unde să se împrumute. Nu au rude. Nu au sprijin. Nu au prieteni. Nu au „spate”. Au doar dizabilitatea, izolarea și o indemnizație care abia le ține viața pe linia de plutire.
Domnule ministru Florin Manole: unde e solidaritatea socială?
Ministrul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Florin Manole, ce face în momentul ăsta?
Domnule ministru, ce facem cu solidaritatea socială?
Ce facem cu acești oameni?
Îi împingem, la propriu, în disperare? Îi forțăm să meargă înaintea trenului?
Ați ajuns să luați de la mame.
Ați ajuns să luați de la copii.
Ați ajuns să luați de la bătrâni.
Acum a venit rândul persoanelor cu handicap.
Și atunci întrebarea devine inevitabilă:
Chiar atât de jos a coborât România sub acest guvern?
PSD nu se lăuda că este „aproape de oameni”?
PSD nu poza în partidul „care apără categoriile vulnerabile”?
Unde sunt acum toate acele vorbe?
Pentru că în realitate, ceea ce face această coaliție este exact invers: lovește în cei care nu pot protesta, nu pot ieși în stradă, nu pot face scandal, nu pot bloca instituții. Oameni care de multe ori nici măcar nu pot coborî din casă.
Asta e „curajul” guvernului: să lovească în cei mai slabi.
Un guvern care își arată adevărata față
Când un stat ajunge să pună impozite pe spinarea persoanelor cu handicap și să le amenințe că le taie indemnizațiile dacă nu le plătesc, nu mai vorbim despre guvernare. Vorbim despre o formă de cruzime administrativă.
Este o politică rece, fără suflet, fără minimă empatie. O politică ce poate împinge oameni deja vulnerabili spre colaps financiar, depresie, izolare și disperare.
Iar un guvern care își permite să facă asta nu mai are niciun drept să vorbească despre „solidaritate”, „protecție socială” sau „România pentru toți”.
România nu e „pentru toți” dacă statul își bate joc de cei care trăiesc în scaun cu rotile, de cei care nu văd, de cei care nu aud, de cei care trăiesc în dependență și în lipsuri.
România devine o țară în care cei vulnerabili sunt tratați ca o povară.
Și asta nu este doar nedrept.
Este rușinos.
Happy
0 %
Sad
0 %
Excited
0 %
Sleepy
0 %
Angry
0 %
Surprise
0 %
