Președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, atrage atenția guvernanților cu privire la situația minorității române din Ucraina, în actualul context conflictual ruso-ucrainean: ”Lipsa totală de reacție nu mai este nici prostie, nici incompetență, ci o adevărată trădare a interesului național!”.
”SUA – RUSIA ȘI ARHITECTURA DE SECURITATE GLOBALĂ
Proiectul aderării Ucrainei la NATO reprezintă adevăratul casus belli între Occident și Eurasia, un asemenea plan fiind resimțit de Rusia ca pierderea influenței în Europa, de neacceptat. Alianța ”nelimitată” între Rusia și China este un răspuns direct la această chestiune, care nu se limitează la problemele securitate, ci și la cele politice și economice globale, miza fiind uriașă.
Cum se va soluționa această criză? Nimeni nu poate ști, iar Occidentul trebuie să aibă înțelepciunea de a modera, pentru a-și prezerva propriile interese strategice. Dorința de dialog a președintelui Biden pare a fi un asemenea semnal. Dar cum și până unde? Sunt foarte multe necunoscute și riscuri.
O abordare intransigentă din partea Washingtonului fată de Moscova, ar putea să conducă la o fisură în blocul euro-atlantic, Franța și Germania dând de înțeles că nu se află într-un consens deplin, ceea ce ar însemna o viitoare ruptură între SUA și Europa, de care ar beneficia Rusia, dar și China.
Pe de altă parte, președintele ucrainian Zelensky a dat declarații explicite că nu va urma linia indicată de Franța, Germania și chiar SUA, refuzând să pună în practică acordul de la Minsk în formatul Normandia, cu consecința autonomiei Donbasului și o federalizare de facto. Mai mult, Zelensky insistă pe o aderare urgentă la NATO împotriva tuturor statelor membre, care declară că aderarea este exclusă pentru viitorul previzibil. Practic, Zelensky a rămas singur în această abordare, atât față de Occident, dar și față de Rusia, care-și dorește aplicarea acordului de la Minsk. Până când și cum va rezista Zelensky în această poziție, împotriva tuturor? Îi va mai acorda Occidentul sprijinul promis? Cum va reacționa Putin?
Putin are și el mai multe opțiuni.
Prima, ar fi să forțeze punerea în practică a acordului de la Minsk, ceea ce ar conduce la o detensionare rapidă și la ieșirea din criză, negocierile securitate putând fi realizate într-un alt context. A doua – opțiunea militară -, nu cred că va fi folosită, deplasarea civililor din Donbas în Rusia fiind o soluție neașteptată: eu o privesc ca o acțiune puternică tocmai de prevenire a acțiunii militare, iar nu de escaladare, un joc psihologic de culpabilizare a Ucrainei care-și vede proprii cetățeni alegând Rusia să se apere. A treia opțiune, cea militară, dacă va fi folosită, se va finaliza cu ocuparea unei părți din Ucraina, dar cu consecințe care cu greu vor putea fi gestionate, pe termen mediu și lung: aceasta ar fi provocarea cea mai mare la adresa Occidentului.
Strategic, Putin mai are un alt scenariu la îndemână, cu consecințe dramatice pentru Occident, și anume plasarea de baze militare în Cuba, Venezuela sau/și Nicaragua, scenariu lansat chiar din zona propagandei ruse. Mi se pare cel mai rău dintre toate. Cum va juca SUA o asemenea provocare? Implicațiile ar fi așa de mari, încât un răspuns adecvat va fi extrem de dificil, dacă nu imposibil. Dacă Putin va invoca chiar ce invocă Occidentul azi, și anume suveranitatea acelor state și libertatea lor de a alege alianțele securitate?
Opinez că diplomația occidentală ar trebui să excludă scenariile cele mai grave, începând cu ultimul și cel militar. Probabil din aceste motive Macron și Scholz au solicitat o detensionare prin aplicarea acordului de la Minsk, respinsă de Zelensky.
Occidentul trebuie să ia în calcul criza Taiwanului și o eventuală intervenție a Chinei acolo, fiind evident că Rusia și China se coordonează. Cum ar gestiona și un al doilea front?
România are interesele structurilor occidentale din care facem parte, în mod indiscutabil, și ar putea să aibă un rol activ în acest context deosebit de tulbure, căutând o poziție comună cu vecinii, Turcia și Bulgaria – cu mari interese la Marea Neagră -, dar și Polonia și Ungaria care cooperează azi în zona UE și parteneri NATO.
Absența oricărei poziții este un dezastru pentru țară, cu atât mai mult cu cât avem motive majore, de interes național, să ne implicăm la cel mai înalt nivel: situația Republicii Moldova în relația cu Rusia, dar și situația minorității române din Ucraina, abandonată în mod criminal. Lipsa totală de reacție nu mai este nici prostie, nici incompetență, ci o adevărată trădare a interesului național!”, a scris Aurelian Pavelescu pe Facebook.