Președintele PNȚCD, Aurelian Pavelescu, atrage atenția asupra gestionării resurselor de apă de pe teritoriul României: ”Țara noastră deținând 60% dintre apele minerale ale Europei. Cu toate astea, românii au ajuns să bea cea mai scumpă apă din Europa, cu prețuri mult peste cele din Franța sau Spania”.
”Unii investitori străini și “strategici” de la noi se comportă la fel ca invadatorii din antichitate care au venit în țara noastră și au cerut pământ și apă. Și le-am dat pământ și apă, pentru că trecutul eroic descris de Eminescu e departe. Apoi au început să ne vândă apa la suprapreț. Asta e singura concluzie pe care o tragi, când vezi tabloul general.
România este denumită și “patria apelor minerale”, țara noastră deținând 60% dintre apele minerale ale Europei. În plus, avem o rețea hidrografică foarte bogată, care are nu mai puțin de 2.500 de izvoare. Cu toate astea, românii au ajuns să bea cea mai scumpă apă din Europa, cu prețuri mult peste cele din Franța sau Spania. În București, prețul unei sticle de apă plată de doi litri s-a dublat în ultimii cinci ani, apropiindu-se de 5 lei. La asta se adaugă și garanția pentru PET de 0,5 lei. Ca să trăiești sănătos, cum zice frumoasa reclamă de la TV cu “hidratarea corespunzătoare”, adică cu minim 2 litri de apă pe zi, ajungi să scoți din buzunar între 300 și 500 de lei pe lună.
În multe orașe mari din România apa de la robinet nu e o soluție. Poate o fi potabilă când intră pe conducta magistrală, dar, din cauza rețelelor de distribuție vechi, cu țevi ruginite, când ajunge la robinet nu mai e deloc inodoră și incoloră. Dar românii mai săraci, oameni care își drămuiesc fiecare leu între salariu sau pensie, nu au de ales. Beau și apa asta, desi e mai ruginie sau miroase ciudat.
În timp, consecințele pot fi devastatoare. Poate nu întâmplător două milioane de români, adică peste 10 % din populație, suferă de boli cronice de rinichi. În aceste condiții statul ar trebui să lanseze, urgent, un program național al apei potabile, cu investiții masive în noi captări de izvoare, în rețele noi de distribuție a apei în marile orașe, cu o rețea publică care să aibă cișmele și țâșnitori peste tot prin cartiere. Nu ar fi deloc o soluție inovatoare. Din Spania până în Dubai există astfel de surse de apă publice unde oricine își poate umple gratuit sticla cu apă. Dar, pentru asta, autoritățile ar trebui să se miște, să nu mai lucreze după principiul “timpul trece, leafa merge, noi muncim cu spor”. Căci, într-adevăr, timpul trece, apa curge, pietrele rămân. La rinichi.”, a scris Aurelian PAVELESCU pe pagina sa de Facebook.