2
0
Era 14 decembrie 1989, Iașul era salvat de la a fi centrul catalizator al viitoarei „revoluții” care urma să se organizeze. Patru oameni erau aruncați în închisoare, toți așteptând pedeapsa capitală pentru curajul de a se organiza în numele Libertății. Trei zile mai târziu, la Timișoara, „monstrul” adormit a fost reactivat.
Zbuciumul social al acelor zile de decembrie era unul de mare concentrație, de la cei mai vârstnici până la cei mai tineri, toți aveau nevoie de acea rază de speranță, care să le ridice curajul peste limita impusă de „Sistem”. Și a început, s-a luptat, s-a trăit și s-a murit în numele unei singure valori, LIBERTATEA.
Arc peste timp, s-a luptat pentru libertate mai mult de 20 de ani, locul de întâlnire al tuturor manifestanților din București fiind Piața 21 Decembrie 1989, greșit fiind numită Piața Universității de către unii. Acest loc a reprezentat lupta românilor cu toate Guvernele corupte, cu toți Președinții ticăloși ori cu Parlamentarii indolenți. Valorile care îi uneau pe români în acest loc se rezumă la faptul că aici s-a murit pentru Libertate în ’89, aici au și-au spus cuvântul simbolurile Libertății din primii ani post-ceaușiști, Cristian Pațurcă, Marian Munteanu, etc… și tot aici era Universitatea, proximitatea instituției de hotspot , putând asigura masele necesare destul de ușor.
Incidentul care a însemnat un punct de cotitură în manipularea maselor a fost Incendiul de la Colectiv. Dacă până atunci, protestatarii se împământeau în fața Teatrului Național, tristul eveniment a început să miște masele în căutarea unor noi locuri de desfășurare. Acest lucru se coroborează și cu niște valori pe care manifestanții nu le mai considerau utile ori catalizatoare în crezurile lor. Printre acestea aș aminti credința în Dumnezeu … Dacă în anii ’90, Marian Munteanu vorbea de la balconul Facultății de Geografie cu Icoana Maicii Domnului lângă el, oamenii vibrând la acea vreme, în toamna lui 2015, pentru mulți valorile creștine nu mai reprezentau nimic, lucru întărit din dorința unor „lideri” ai protestelor de la Colectiv, lideri care mânau oamenii înverșunați pe dealul Mitropoliei, ca și cum cei de acolo erau vinovați pentru … . Și s-au mișcat masele acele zile, ba la locul incidentului, ba la Parlament, ba la Guvern, unii ajungând până pe dealul Cotrocenilor.
Ajungem în fatidicul an 2017, pe fondul unei Ordonanțe de Urgență care se voia a fi dată de Guvernul de la acea vreme, oamenii au fost din nou activați, pueril în primă parte, câteva mii, inițial punctul de întâlnire fiind aceiași Piață 21 Decembrie 1989. Și oamenii au început din nou să se miște, identificarea cu valorile solidificate în vechea Piață ne mai existând. Din acest moment era clar că studenții nu mai reprezentau principala masă de manevră, alte clase sociale fiind și mai numeroase și mai ușor de dirijat. Hotspot-ul „Piața Universității” s-a mutat astfel cu pași repezi în Piața Victoriei iar aici există și astăzi din cel puțin 3 motive:
- Aici se află instituția Guvernului României, principalul adversar al manifestanților, întreținut de faptul că de când hotspot-ul este aici aceiași coaliție guvernează România.
- Este un important catalizator de mase. Dacă până de curând studenții erau cel mai ușor de manevreat, în prezent, corporatiștii din zona Pipera, în drumul spre casă se pot opri foarte ușor în Piața Victoriei. Este o problemă geografică iar cei care au gândit-o au speculat locul la maxim. Este mult mai ușor să strângi 1000 de corporatiști în Piața Victoriei decât 1000 de studenți în Piața 21 Decembrie 1989, asta pe lângă faptul că mulți studenți, în special din provincie, se feresc de evenimente tumultoase.
- Spațiul. Ceea ce în fața Universității risca să se dividă, existând patru direcții în care manifestanții se puteau deplasa pierzând legătura cu”liderii”,arealul Pieței Victoriei este mult mai larg, masele de oameni fiind ușor de controlat și de dirijat în calea dorită.
Suntem la aproape doi ani de când există acest hotspot, greu înțeles de către unii, ușor de fructificat de către alții. Principalele dogme care fumegă în fața Guvernului se rezumă la o preponderentă lipsă a credinței, la o ipocrită bășcălie, umorul fiind chiar condamnat și la un desfâru absolut. Aceste caracteristici nu sunt absolute ci majoritare și relevă o societate amorfă, o societate fără discernământ, o societate pentru care e mai important un slogan decât un citat din Steinhardt și o societate în care s-a pierdut complet rușinea.
Din prea mult drept la libertate, românii au ajuns la un soi de LIBERTINAJ, în care fiecare face ce vrea cu cine vrea și unde vrea, libertinaj care împinge masele de nicăieri spre nicăieri, iar întrebarea capitală pentru toată această istorie a protestelor de mai ieri până în prezent este: Cui folosește?
