Se aud lanțurile căzând

2 0
Read Time4 Minute, 35 Second

Se aud lanțurile căzând…ale unui sistem care nu mai funcționează și care nu mai poate să aducă nici pace, nici belșug, și în mod special siguranța zilei de mâine – Călin Georgescu (2016)

De ce m-am oprit la vorbele lui Călin Georgescu în aceste zile de mare zbucium social în Europa? În primul rând trebuie identificat contextul în care se află Comunitatea Europeană, riscurile la care este supusă și supapele pe care le poate utiliza în detensionarea societății. În al doilea rând trebuie analizate cauzele și efectele care au adus Uniunea Europeană în acest punct.

La finalul anului 2016, lumea internațională era consternată de alegerea lui Donald Trump ca Președinte al SUA, văzut de mulți drept un populist, extremist sau xenofob. Unii au mers chiar mai departe afirmând implicarea Rusiei în alegeri, fapt neconfirmat până în prezent. Votul pentru Trump nu a reprezentat un vot în special pentru abilitățile sale, cât a reprezentat un vot împotriva unui sistem. De la limbajul de lemn, corect politic, la promovarea minorităților, ba chiar marginlizarea majorităților și la globalismul galopant, americanul de rând a înțeles că este nevoie de “altceva”.

Evident, agenda lui Donald Trump a încercat să se plieze pe toate aceste dureri înăbușite ale americanului de rând și a dorit să le estompeze prin politici naționale și democratice realiste. Acest fapt a determinat și înverșunarea vechiului sistem, mii de “bulgări de noroi” fiind aruncați către administrția Trump de peste doi ani încoace. Dar știți vorba aia: Câinii latră, ursul merge… 

Al doilea moment important care trebuie analizat este Summit-ul NATO de la Helsinki din 16 iulie anul curent, Summit la care Președintele Rusiei a avut o lungă discuție cu Președintele Donald Trump. Afirmația lui Vladimir Putin: Războiul Rece s-a terminat precum și dorința celor doi președinți de creare a unui grup de lucru la nivel înalt între cele două națiuni a reprezentat, în opinia mea, un deal pe Europa, ale cărui efecte începem să le vedem în prezent.

Al treilea moment fructificat de Trump, a fost la ONU în luna septembrie. Acesta a afirmat clar și răspicat: Respingem doctrina globalismului și îmbrățișăm doctrina patriotismului. Din nou, reprezentantul Statelor Unite a venit cu o afirmație ce contravine, cel puțin formal, idealului Uniunii Europene actuale.

Bulgărele de zăpadă a continuat în toamna acestui an, la Centenarul Păcii, acolo unde invitat fiind atât Trump cât și Putin, cel dintâi a primit un “like” din partea rusului. Cu atât mai mult, Trump a fost încurajat să nu cedeze când a auzit fantasmagorica idee de formare a unei Armate Europene, mai cu seamă de la state ce nu alocă 2% pentru Apărare în cadrul NATO.

Ne aflăm în momentul culminant al tuturor acestor elemente externe ce au vizat direct sau indirect Uniunea Europeană. Este clar că la nivel de vârf, referindu-mă strict la cele două puteri nucleare, ideea unei Europe Unite, unei Europe în care steagul uniunii este mai important decât steagul oricărei națiuni, acolo unde cetățenii se simt europeni înainte să se simtă germani, francezi, cehi ori români, ideea unei federeații în care toți să se simtă egali…nu este agreată

De la apariția unor state precum cele din Grupul de la Visegrad, care resping tot mai des politicile UE, prin lideri în primul rând patrioți, la apariția unor lideri populiști precum Le Pen ori Salvini, curentul național este tot mai resuscitat în Europa, mai ales pe fondul unei internaționalizări dictată cu “dibăcie” de la Bruxelles. Dacă până mai ieri doar Ungaria era pusă la zid, mai ales pe temeiul prieteniei Orban-Putin, astăzi asistăm la o pleiadă de state ce contravin ideii Uniunii Eurpene. Asta pe lângă examenul dat de britanici cu doi ani în urmă, examen la care ei au spus STOP. Și este lesne de înțeles că aceste lucruri nu se puteau face decât cu sprijin și garanții externe.

Totodată, așa cum a fost prezentată, “Doamna de fier a Germaniei” a demisionat de la șefia CDU anunțând că este posibil să nu își termine nici mandatul de Cancelar. Acest fapt a fost determinat de scăderea drastică în sondaje a CDU împotriva conservatorilor de la AfD.

De departe, punctul de foc al acestei analize se conturează în jurul protestelor ce au început la Paris acum câteva săptămâni iar astăzi, 8 decembrie, au avut apogeul. Ceea ce a început pueril, ca urmare a creșterii unor taxe la carburanți, a catalizat forțe sociale de la cele mai tinere la cele mai vârstnice, fiecare cerându-și drepturile. Așa numite-le veste galbene au câștigat bătălie după bătălie cu Guvernul Francez, ajungând să ceară demisia Președintelui Macron, exponentul de vârf al unei Federații Europene, tocmai pe fondul scandărilor: Îl vrem pe Trump. Ceea ce este interesant la aceste proteste e faptul că pentru prima dată, în unul din motoarele Uniunii, steagul Țării a primat steagului UE.

De asemenea, este pentru prima dată când Statul Național a învins Imperiul, în nucleul Uniunii, și mai ales, este pentru prima dat când o mișcare pro-națională, aparent puerilă și ne-inventivătrece granițele, Belgia fiind asaltată de asemenea de acești manifestanți la Bruxelles, numărul de cumpărători de astfel de veste crescând exponențial în ultimele ore și în alte state membre UE.

În concluzie, lanțurile identificate acum 2 ani la Washington par că au trecut oceanul, scopul nefiind o dezmembrare a UE, cât mai ales o reîntoarcere la Națiune, la origini, și mai ales la valorile fundamentale ce au clădit Europa: credința iudeo-creștină, democrația, diversitatea culturală, etnică și socială.

Average Rating

5 Star
0%
4 Star
0%
3 Star
0%
2 Star
0%
1 Star
0%

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Next Post

De la libertate la libertinaj

Era 14 decembrie 1989, Iașul era salvat de la a fi centrul catalizator al viitoarei “revoluții” care urma să se organizeze. Patru oameni erau aruncați în închisoare, toți așteptând pedeapsa capitală pentru curajul de a se organiza în numele Libertății. Trei zile mai târziu, la Timișoara, “monstrul” adormit a fost […]